Timisoara este un oras frumos si curat, cu zone vechi foarte bine conservate, cu strazi pietruite, oameni senini, cel putin un restaurant italienesc divin si un mall imens. Drumul a fost greu, ce-i drept, in jur de 10 ore, cu trezit de dimineata, mers pe serpentine cu masina plina de haine, cateva blocaje de trafic minore. In ziua targului ne-am prezentat la mall, locul a fost generos si foarte bine plasat. Am stat alaturi de Ana de la Italian Vintage si ne-am amenajat standurile in timp record, astfel incat la 10, cand se deschidea mall-ul, sa fim ready for action. Lume a fost destula, ca la mall, dar era clar ca ajunsesera intamplator la locul targului. Cred ca am povestit nonstop ce este acela “vintage”, cine suntem noi, de unde vin hainele si de ce stam acolo, pe holurile mall-ului, dar a fost distractiv. Am cunoscut-o pe Simona, una dintre clientele dragi mie, precum si cateva doamne foarte chic, entuziasmate ca isi pot achizitiona si purta iar hainele din tinerete. Am mai cunoscut si cateva expozante foarte simpatice, venite din alte zone ale tarii cu niste minunatii vintage, pe care l-am invitat si la Bucuresti. Mi-ar fi placut ca Timisoara sa fie mai pregatita si mai receptiva pentru acest eveniment vintage, dar poate ca data viitoare vom avea o surpriza placuta. ![]()
ps: Am auzit un zvon cum ca s-ar face un targ de haine vintage si la Cluj la inceputul lui decembrie. Ce parere aveti?










No Comments, Comment or Ping
Reply to “Cum a fost la V for Vintage Timisoara”